E vineri…Deja incep sa sune telefoanele. Deh…planul de actiune pe weekend.
– Salut, unde ne „lansam?” il intreb eu pe Vasile.
– Pai pe Lipoveni, vine instant raspunsul lui.
– Hmmm…nu cred ca e bine, ii spun eu, toata iarna a mers destul de prost, hai sa facem o iesire pe Beresti,mai schimbam atmosfera.
– Am o ideie…Te sun in 10 min si-ti spun.
Inchid telefonul si astept.
– Alo, maine mergem pe Prut , vine „surpriza” lui Vasile.

Pfii…cu vreo 3 ani in urma prinsesem la copca pe Prut, niste bibanoci de 300-400 g de toata frumusetea. Deja mintea incepuse sa „lucreze”…Bete, mormasti, dandinete, larve, toate se perindau cu repeziciune prin gandurile mele.
Pun mana pe telefon si-l sun pe „esticul” Marcel, -un mare fan al pescuitului la copca- care din start accepta provocarea, pe varu’ Florin si deja echipa e formata.
Dimineat la 5 imbarcarea si directia, Stefanesti. In Botosani facem jonctiunea cu Marcel si la 7.30 sintem la pichet pentru aprobarile de rigoare. Avem de trecut prin vreo trei filtre, fapt ce duce la trecerea timpului in defavoarea noastra. In fine ajungem pe apa. Alegem sa mergem pe „Prutul mort”,lucru ce s-a dovedit a fi neinspirat deoarece bibanii prinsi nu depaseau 10 cm ! Dezastru…Ce e de facut?
– Schimbam locul, spun eu.
Toti sunt de acord. Trebuia sa-l cautam. Apare la un moment dat un localnic ce ne indruma spre lacul de linistire.
– S-au prins bibani cu nemiluita saptamana trecuta, spune el, la dandinete mari argintii, aveti asa ceva?
– Avem domnule dandinete pentru un regiment intreg, peste sa fie….

Ajungem la pomul laudat, rapid 4-5 gauri de control si incepem. Dupa jumatate de ora in care nu am nici macar un tzac, dar cel putin 20 de gauri date 😀 incep sa ma gandesc…Hmmm,azi nu mananca… poate nu-i aici….poate mananca intre ape….poate, poate, poate….prea multe variabile.
Dar Vasile tine sa dovedeasca faptul ca nu intamplator a castigat ambele concursuri „Cupa ghetii”, desfasurate anul acesta pe Lipoveni si face o miscare super inspirata.
Schimba total echipamentul -batul si dandineta „recomandata”- si trece la un echipament super fin. Balalaika si mormasca.
Il vad ca incepe sa aibe trasaturi. Rapid pun mana pe o mormasca, singura din tungsten pe care o aveam cumparata cu vreo doua zile in urma de la colegul Daniel, o „armez” cu larve si-i dau drumul in copca. O copca in care dandinasem de nebun 20 de tipuri de dandinete fara nici cel mai mic rezultat. Ajunge mormasca pe fund si incep sa o ridic usor. La nici 5 cm, varful balalaicei imi semnaleaza prezenta unui musteriu. Intep usor si ESTE! Primul meu biban al zilei.
Incarc din nou carligul mormastei cu larve si o trimit la treaba. Scenariul se repeta….clar…gasisem formula castigatoare. Pestii erau acolo dar nu stiam noi sa-i prindem.Asta pana in acel moment pentru ca urma sa se dezlantuiasca Jihadul !
La un moment dat, nu mai apuca sa ajunga mormasca pe fundul apei. Se hraneau cu o frenezie de nedescris! Dintr-o data, am o trasatura frumoasa, simt ca la capatul celalalt e unul mai „imbracat” care trecuse sa-mi ia singura mea mormasca!Firul de 0,10 a cedat…. OMFG…Ce-i de facut? Apelez la Vasile…Cand deschide cutia cu naluci sa-mi cada plombele! Cred ca-i cumparase toate mormastile lui Dan. (Dan Hrisca, colegul nostru de club, detine un magazin de pescuit)
– Bazil, cit D-zeu ai dat pe ele, il intreb stiind ca nu sunt tocmai ieftine cele din tungsten.
– Pai mi-am luat de 300 lei raspunde el sec. (sper ca Mirela sa nu citeasca asta) :)
– Clar…Esti prins cu totul. Nu mai ai scapare.
Cu o mormasca noua, incep iarasi recitalul. Se prinde in draci. Dar Vasile e tata lor. Se vede ca e profesor de departe. Marcel lasa jos batul si sta langa el sa vada show-ul. Ai si ce vedea…E ca in vorba aia, cu cat stii mai multe, cu atat iti dai seama ca stii prea putin.
spionul EAST prins in flagrant

spionul EAST prins in flagrant

– Hopa…il aud pe Vasile, a aparut si domnul clean…

Las batul jos, si ma duc sa-i fac o poza. Un peste frumos. Ziua ne pregatise surprize nebanuite. Spun asta pentru ca incet, incet, apar si babustele.Ce mai…o zi de neuitat .
Pe la pranz, se raresc trasaturile si de data asta hotaram sa mancam noi. Nelipsita slanina cu ceapa si cite un pahar de palinca, sunt lucruri obligatorii in arsenalul pescarului la copca, deci nu lipsesc nici de pe „masa” noastra improvizata ad-hoc pe o galeata cu capacul pus.
Binenteles, glumele si caterinca sunt la ele acasa.Ne reapucam de pescuit. Incet, incet trasaturile se raresc, singurul care mai prinde e Vasile.
– Ce-i faci mai omule de-l prinzi?
– Pai pescuiesc la 1 m de fundul apei.
Da. Din nou inspirat. A cata oara?
In jurul nostru, 4-5 pescari care efectiv nu prind un peste. Cunosc sentimentul. Dimineata l-am simtit pe pielea mea :) Ii aud vorbind:
– Hai sa plecam ca nu mananca.

Da, da…treaba cu vulpea si strugurii acrii. In fine…Vorbim intre noi si cadem de acord ca a fost o zi superba si un pescuit minunat. Incet, incepem sa strangem sculele, bagajele si sa iesim la mal.Ne asteapta un drum de 100 km.
La intoarcere, Marcel face cinste cu o ciorba de burta si deja ne gandim la o revenire pe saptamana viitoare. Asta daca o sa mai fie gheata.
Una peste alta, tragand concluziile de dupa si facand o analiza a zilei mi-am dat seama ca daca nu ai echipamentul potrivit, esti putin „in plus” pe gheata.
Asa ca, Daniel, fa aprovizionarea cu balalaici si mormasti, eu sunt primul client! .

Mihai Nicoara

Mai multe poze ale articolului gasiti aici >> La copca pe Prut