Cupa Manjesti

Cupa Manjesti

Dupa un sezon obositor cu multi kilometri strabatuti in lungul si-n latul tarii, cu bucurii si suparari dupa ce s-au terminat concursurile ligii, impreuna cu doi buni prieteni si colegi de club, Mihai si Catalin, ne-am hotarat sa mai facem o deplasare, asa ca de ultima pe anul acesta, tocmai la Manjesti.
Banuiam ca va fi unul foarte reusit pentru ca , Valentin Stratonov alias „STRATY”, asa-l numesc baietii buni, se pare ca stie sa organizeze concursuri.
Am plecat sambata la 4 dimineata pe o ceata de-o taiai cu cutitul. Pe drum, fiecare dintre noi, ca mai toti pescarii de altfel , ne facem fel si fel de strategii.
Ce strategie sa-mi fac daca n-am fost niciodata pe balta asta? Mihai zice: „pescuim si gata!, la urma om vedea ce-o iesi”.

La cativa km dupa Vaslui, nu stiu exact cati sunt, intre doua coline pustiite de seceta de anul acesta, gasim o frumoasa balta, destul de mare, foarte ingrijita si frumos amenajata. De cum am intrat in curtea fermei am si fost intampinati de organizatorul concursului Vali Stratonov si administratorul lacului, domnul Musteata care ne zice sec…… hai baieti repede ca indata incepe sedinta tehnica si trebuie sa fie toata lumea, avem o mare surpriza pentru toti concurentii.

Ce surpriza, intreb, la-s ca vezi tu spune el. A fost o frumoasa surpriza, au fost “premiati” toti concurentii, cu articole de pescuit de foarte buna calitate, de o suma destul de consistenta. Ne-am luat premiile si-am zis, „pai fratilor de acum mai pescuim sau petrecem”?, si una si alta, si-asa a fost: startul mansei s-a dat la amiaza la 12 fix, fiecare dintre concurenti au pescuit la ceea ce au vrut: biban, stiuca si nu in ultimul rand la salau, dar salaul n-a punctat.
Atmosfera era foarte relaxanta. S-a prins foarte mult peste, au punctat si masteranzii si debutantii, mai prindeam cite un peste, ne mai relaxam…..

Pescuit Manjesti

In timp ce soarele se ascundea la apus, se aude sunetul de final al primei manse. Nici nu stiu cand au trecut cele 6 ora de mansa, toata lumea era bine dispusa, pe mal ne astepta un gratar urias plin cu tot felul de bunatati si muraturi din belsug toate stropite din greu cu berea Neumarkt daruita cu generozitate de cei de la Heineken Romania . La asa concurs tot sa mergi, vorbeau baietii in soapta. S-a stat pina tarziu in noapte , cu povesti pescaresti,caterinci si bancuri .

Cupa Manjesti

Cupa Manjesti

Mansa a doua a fost pe acelasi principiu, prietenie si multa buna dispozitie. Cand am iesit la mal, ne astepta un ceaun urias cu o bors de peste, „o nebunie”, cum aveau sa spuna toti cei care s-au infruptat din ea, trecand pe linga ceaun, altii au facut si cate trei drumuri, era de unde!
La final s-a mai facut obisnuita festivitatea de premiere, ne uitam toti mirati, „pai n-am luat deja premiile?’.
” Ba da”, dar acum premiem castigatorii concursului”, zice Vali adica locurile 1, 2 , 3,4 si 5 , apoi cele 2 CMMC-uri la biban si la stiuca si nu in ultimul rind a fost premiat un debutant cu un super mobilier de tinut lansete daruit ca premiu de un internaut , bineinteles ca indragostit iremediabil de pescuitul la rapitor.
Pe scurt c-am asa a fost, si ne-am pornit in graba inapoi spre casa, toamna fiind deja,se intuneca repede si drumul e destul e lung.
Cred ca s-a vazut cu adevarat cum se poate organiza un concurs ireprosabil din toate punctele de vedere.
Sa ne traiesti STRATY, Sava iti zice asa, nici nu vreau sa-mi imaginez cat efort ai depus pentru ca totul sa iasa bine, pe aceste vremuri nu tocmai bune. Din partea mea si a colegilor de club, un mare BRAVO, adaugat cu multumiri sponsorilor generosi adusi in acest concurs datorita omeniei de care ai dat dovada.

Cupa Manjesti

Cupa Manjesti

Cineva zicea, „domnii se nasc, nu se fac”, si asta asa si e.
Imi doresc sa fiu primul inscris pe lista de anul viitor asa cum am fost si anul acesta.
Sper ca la editia a 2-a a Cupei Minjesti la rapitori sa fie cel putin atita lume si poate cine stie si mai multi pesti de prins ….de ce nu.
Sa ne vedem sanatosi la anu’cu bucurie si sanatate .
Fir intins tuturor celor ce au citit aceste rinduri.

by Vasile Jarda