Vasile Jarda

 

  • De unde si de cand pasiunea pentru pescuit?

      Prima data cand am mers la pescuit a fost cand aveam 6 ani si am pescuit undeva in judetul Iasi intr-o balta mica cu o varga de alun, o pluta de strujan si un carlig facut de un verisor de-al meu dintr-un ac de cusut incalzit si indoit, imi amintesc chiar cu placere de acea zi, apoi undeva prin clasa a IV a impreuna cu un vecin am mers pe acumularea Lipoveni la pescuit de biban, atunci eram „ucenic”, priveam cum vecinul meu pescuia cu un bat de bambus antic cu un carlig urias „topolog” , pe care punea bucati de salam si prindea niste bibani mari pe care ii insira pe un fir, trecandu-le prin operculi, nici vorba de juvelnic, mi-a dat undita si am prins si eu un biban, a fost sublim, mi-a placut atat de mult incat odata ajuns acasa mi-am construit un bat dintr-o creanga de mar de vre-o 2,5 metri cu inele de sarma lipite cu banda izolatoare neagra, „panzata” si mi-am cumparat de la magazinul AJVPS-ului o mulineta de 10 lei, „caraitoare” i se spunea atunci, si uite asa am inceput sa ma indragostesc de pescuit. Primele mele „scule” profesionale au fost un bat de bambus de 60 de lei si o mulineta Pionier de 175 de lei, cumparate undeva prin anul 1982, la vremea respectiva eram foarte falos printre prieteni, cu acest „ansamblu profesional” am inceput sa lipsesc din ce in ce mai mult de acasa pina a observat tatal meu ca am inceput sa ignor scoala, si uite asa am luat si o mama de bataie, eram in clasa a VI-sea, a fost ultima, ca mai luasem pina atunci, si o perioada am lasat-o mai moale cu pescuitul. Pe cand aveam 15 ani am reinceput sa pescuiesc din nou, mai intens, sa stau nopti de vara si de toamna pe malul apei cu cer senin sau cu ploi care ne udau pana la piele si cand nu mai rezistam, nu conta ora, strangeam, si fugeam acasa, asa e pescuitul, frumos cand il povestesti si esti ascultat.

  • De cand spinning? Care e prima naluca pe care ai folosit-o?

      La spinnig pot spune ca am pescuit mai serios in Delta Dunarii la Crisan acum 12 ani, am fost pentru prima data in Delta la pescuit de stiuca, nu eram prea bine dotat din punct de vedere al acestui tip de pescuit, dar ma pot mandri ca am fost unul ditre cei mai buni din grupul de 11 persoane, atunci am pus pentru prima data un twister pe un jig si am pescuit si la biban, era vara prin august , ne-au ucis tantarii seara dar prindeam bibani unul dupa altul, intr-un mal adanc de vre-o 6 metri, frumos, imi amintesc cu placere de acele clipe.

  • Ce te atrage la acest stil de pescuit?

       –

  • Ai o locatie preferata de pescuit sau iti place sa testezi tot timpul ceva nou?

       Ca si locatie, imi plac apele salbatice greu accesibile, imi place la nebunie sa descopar locuri noi de pescuit, iubesc natura, ma linisteste .

  • Care este specia de pesti preferata si de ce?

      Specia preferata este bibanul, pescuiesc intens la biban, este un peste imprevizibil, care-si schimba felul de a manca de la o ora la alta, e o joaca de-a soarecele si pisica, atacul este diferit, in functie de naluca, temperatura apei etc.

  • Cea mai mare captura sau cea mai frumoasa captura?

      Nu ma pot lauda cu capturi uriase insa ma pot lauda cu pesti multi si frumosi, un biban de 39 cm, 1200 grame , o stiuca de 5 kg si cam atat.

  • In final povesteste-ne o intamplare “pescareasca” de care iti aduci aminte cu placere.

      O intamplare pescareasca!!!!, s-a intamplat de curand pe lacul de linistire Stanca Costesti in aval de barajul cu acelasi nume, dupa indelungi tratative cu cineva care avea „intrare” acolo, sambata dimineatza, 10 martie la ora 4 am plecat din Suceava echipati pina-n dinti spre Stefanesti, am facut un popas in Botosani, l-am luat cu noi pe un prieten si am plecat mai departe. Odata ajunsi in Stefanesti unde ne astepta persoana de legatura am inceput sa trecem prin furcile gaudine: unitatea militara, prima bariera, directorul de la apele romane si apoi ultima bariera. Cu multe emotii si foarte ganditori am intrat pe taramul ravnit de multi pescari. Dupa ce am facut o incursiune pe „Prutul mort” am prins la copca, cativa „brichetari”, am schimbat locul pe bucata de gheatza din lacul de linistire. Si uite asa a inceput distractia. A fost o nebunie, aproape la fiecare peste scos din copca veneu cativa dupa el pina in gura copcii, priveam si ma bucuram, ceva care nu stiu daca vreodata voi mai avea ocazia sa vad . Undeva la vre-o 30 de metri de noi o vidra lenevea pe marginea ghetii si ne privea nepasatoare, ziua a trecut foarte repede, „ceaiul” din termos a fost un bun incalzitor, si uite asa n-am simtit cat de repede a trecut ziua, autorizatia a expirat la ora 17, soarele se vedea ca o minge uriasa portocalie coborand incet dupa digul barajului mare, cu un mare oftat am strans unditele si ne-am intors spre casa, povestindu-ne unul altuia intamplarile din acea zi. Am avut mult de povestit.