Orice asemanare cu filmul este relativa dar traim undeva,candva , unde orice e posibil chiar si intalnirea cu Machete-le autohton.
Deci sa revenim la intamplarea noastra, undeva nu pe Arges in jos ci pe Olt cativa demnitari de mare “incredere” au gasit de cuviinta ca legile consitutionale nu se mai scriu cu L adica L din acesta mare si Monitorul Oficial este un ziar de duzina ca si cancan (ma scuzati dar nu pot scrie titlul cu litere mari) si poti sa il folosesti la tara intre 2 scanduri deasupra unei gropi care cica ar avea o denumire – buda turceasca
Accesam cu incredere o locatie candva libera , un brat al Oltului, pentru a speria cateva marle cu twistere sau pentru a observa pestii rapind la o confluenta. Trecem cu incredere peste semnul Proprietate Privata gandind ca Legea e de partea noastra , a oamenilor liberi si a strabunicilor care au semnat cu sange aceasta libertate, a raului, care probabil daca nu ar fi fost ingradit de maluri de ciment si-ar fi scris adevarata LEGE a timpului. Dar, nu este asa, si muritorii de rand, acei pescari crescuti in subconstient cu o alta Lege care nu apare in MO, Legea urmasilor nostri, cei care citind cartea de Istorie vrem sa lasam in urma noastra ceea ce strabunii au lasat pentru noi, avem de suferit.

Si aici incepe …

Pescuiesc relaxat la un spinnerbait intr-un brat al Oltului (La Sarata), un brat care nu a avut de ales si s-a supus indiguirii. La un moment dat observ cu detasare cum cineva se activeaza in departare la lucirea paletelor de spinner si se suie pe bicicleta. Stiam de atunci ca urmeaza o discutie interesanta insa rezultatul era imprevizibil. Ajuns langa mine un omulet de varsta inaintata ma intreaba intrigat daca nu stiu sa citesc ce scrie la intrare, replica scurta este “Locatie Privata – Acces Interzis” insa gandeam de la inceput ca vreau sa aflu motivul … motivul ingradirii accesului pe malul Oltului… Ei bine nu l-am aflat deoarece intrebarile mele au atins un zid, al nesimtirii in care omuletul tipa intr-una sa ies afara si injura ca la usa cortului. Inutil sa povestesc cum imi imaginam bicicleta infasurata in jurul gatului acestui personaj care putea sa fie victima urii pescarilor impotriva sistemului si a nelegiuitilor care ne cer noua sa respectam legea….legea cui?
Plec ingandurat nevoind sa imi bat prea tare capul de zidul nesimtirii si ajung la masina pastrand inca o furie stavilita oarecum si de prezenta unui caine cu care venise Machete. Aici ma intalnesc cu Paps care ma injura putin printre dinti pentru ca am lasat telefonul la masina si ma intreaba daca m-am intalnit cu cineva care avea un topor in mana? “Hmm, nici vorba de asa ceva” – zic. La care imi povesteste cum in capatul baltii (atentie la confluenta cu Oltul) salasuieste intr-o coliba, inca, omul de Neanderthal , acelasi care invatase mersul pe bicicleta cand m-am intalnit cu el, si care in dorinta de isi proteja teritoriul invadat de Sapiens Sapiens a decis ca mai bine aduce ca argument in discutia sa un topor. Si a adus , un topor de forma aceasta :

Bineinteles Paps nu s-a putut abtine la vederea unui astfel de argument si a scos si el armele evolutiei dar nu stia ca cercopitecii sunt mai numerosi decat pare. Astfel sunand la Politia pentru a-l reclama pe Machete a avut o discutie interesanta pe care incerc sa o redau :

– Mda
– Buna ziua, ma aflu pe malul Oltului si cineva ma ameninta cu o macheta
– Poi poate sunteti pe o proprietate privata
– Dar ma aflu pe malul Oltului
– Si ce nu ati mai vazut proprietati private pe malul Oltului?!!!
– Bine dar ma ameninta cu o macheta
– Asa si, ati patit ceva?
– Nu
– Poi atunci unde e problema, la fel de bine va putea ameninta cineva cu o piatra pe strada.
Orice comentariu cred ca este de prisos
In final draga Machete nu pot decat sa iti urez viata lunga si nu uita ca nu esti singurul om de Neanderthal din Romania, noi am fost mai cerebrali dar sa sti ca poate candva un baiat cu ceafa lata si groasa nu va mai fi.