Voblere ???

      Primul meu contact cu aceste bijuterii a fost acum foarte mulți ani, în copilăria mea, când  tatăl meu, mare muscar, a primit de prin Germania, două voblere. Unul dintre ele era articulat, avea două ancore și barbeta metalică, flancurile erau de un verde deschis spre galben, spatele verde închis iar burta era argintie .Celălalt nu avea barbetă ci doar o teșitură în mijlocul căreia era un ochet, la culoare semăna cu un clean, avea tot două  ancore iar in cea din spate era prinsă o codiță din plastic roșu .

Pe unul din cele două  voblere l-am văzut lucrând intr-o zi de primăvară când tatăl meu a pescuit cu el pe Siret, pe undeva în actuala „meandră”. La una din  cele câteva aruncări, făcute mai mult din curiozitate și cu foarte puțină încredere, la un moment dat s-a apropiat un clenuț care era cam de două ori mai mare ca voblerul, fără însă să îndrăznească să atace. Rezultatul acestei prime experiențe a fost neîncrederea in voblere care m-a urmărit zeci de ani.

 Voblere ??!

      Citind mereu în reviste despre voblere, am ajuns ca intr-o primăvară  să cumpăr câteva voblere pe care le-am ales total la întâmplare, bazându-mă pe experiența pe care o aveam în pescuitul la muscă artificială. Au fost niște voblere mici, Cozma si Down, și numărul lor a mai crescut pâna s-a deschis sezonul la șes și când, fiind cu un prieten,  Adi I., la prima ieșire la muscă pe Siret la Dolhasca,  mai in glumă mai in serios,  înainte de a incepe pescuitul,  am montat lanseta de spinning  (sacrilegiu: era o lansetă  Balzer, de putere 10-20 gr, o mulinetă no name si fir de 0,18 mm cu care mai pescuiam din când în când cu rotative !)  și la prima aruncare am prins un biban pricăjit iar mai apoi incă câțiva clenuți. Mai că îmi venea să las partida de muscă dar Adi trecuse deja râul și-mi făcea semne să las prostiile și să mergem la gura Șomuzului unde ne așteptau clenii adevarați și avații cu care aveam început războiul din toamna trecută. Ce puteam să fac? Am lăsat lanseta și mi-am luat sculele de muscă  fugind  să-l ajung pe Adi.

  Voblere !!!

      După  două luni, pe vremea porumbului, eram cu alți doi prieteni, cam în același loc și pescuiam la staționar. Clean, scobar, morunaș, mai câte o mreană dar total neconvingător iar căldura ne topea. Cei doi prieteni s-au așezat la umbră și au inceput să mănânce iar eu am continuat să pescuiesc până când am agățat și am pierdut montura cu tot cu plută.  M-am dus la ei și în glumă prind de fir un vobler  (iar sacrilegiu: bologneza de 5,0m, fir de 0,16mm, mulineta micro no name!)  si încep să pescuiesc de pe malul înalt de 2-3 m. Și reușesc ca în timpul prânzului, când și peștii își luasera pauză de masa, să prind in  15-20 de minute, 5-6 cleni, având toți dimensiunea minimă legală.

  VOBLERE !!!!!!

      Au mai trecut două săptămâni și într-o vineri seară am ajuns in același loc de pe malul Siretului doar cu o lansetă de spinning  (Trout de la GIPO) o mulinetă micro, fir de 0,16mm și trusa cu voblere  (trusă în care erau cam 20 de voblere Cozma, Down și Balzer)  plus combinezonul impermeabil. Trec apa si merg la vărsarea Șomuzului unde mă așteptau clenii cei adevărați și avații cu care am început …dar nu i-am găsit nici pe cleni și nici pe avați, cu toate că și-au făcut semnalată prezența, dispuși să intre măcar într-un clinci! Ce mai, non-combat total!  Cobor pescuind și pe 200 m de râu am 5-6 prezentări anemice și chiar prind niște clenuți anemici și sinucigași! Pescuiesc doar ca să-mi treacă timpul!  Peste un an aveam să aflu ce loc minunat era acolo! Mai aveam cam 100 m până în vadul prin care urma să trec apa  care avea cam 0,5 -1,5 m adâncime și care era plină de trunchiuri de stejari prăbușiți cine știe de când  și după care se formau vâltori ideale pentru clean, când a inceput distracția:  la fiecare vâltoare prindeam câte 2-3cleni dintre care am păstrat  6 cleni. Cel mai mic 31,0 cm iar cel mai mare 41,0cm.

     A doua zi pe la ora 8 am revenit și am pescuit  in porțiunea care in seara precedentă mi-a oferit atâtea satisfacții. Din păcate minunea nu se mai repetă. Merg la clenii adevarați și la avați…dar ca și în seara precedentă  totul se reduce la un non-combat etern sau aproape etern…. căci am un atac dur, avatul pleacă luând câțiva metri de fir și gata… voblerul revine șontânc-șontânc. O iau direct pe mal spre vad, ajung și încep să trec apa dar mai arunc de câteva ori. Într-o viltoare, deși eram neaten, reușesc să înțep din reflex în urma unui atac dur. După mai multe apropieri și plecări, peștele se agață în ceva pe fundul apei. Știam că apa e destul de adâncă, totuși mă apropii și cu piciorul reușesc să desprind creanga de salcie cu tot cu pește: un clean de 41cm si 1,6kg.

Nucu Buculei